Increderea

ianuarie 11, 2012

Speranta-i ca un zbor lansat spre soare.
In zbor  mai intalnesti bruma, din nori;
Este chiciura care iti tine aripile,
Incercand sa-ti scada clipele;
Sunt grijile care te-apasa
Si cu ele iti este greu

Ca sa mai zbori.
Trebuie vointa.

O fire energica,
O minte puternica,
O inima voit- harnica,
Care sa-ti pompeze in sange,
Caldura increderii de a invinge,
Caldura gandului cutezator,
Cu care chiciura topita,
Cade jos intr-o clipita,
Cu avantul castigat,
Poti lasa in urma,
Chip inseninat,
Nor dupa nor…
Invingator.

Subtitlu bolnav

ianuarie 11, 2012

Un subtitlu smecher pe mai multe bloguri te poate intitula – daca scrii un comentariu – drept unul care nu si-a luat medicamentele, se presupune din start ca ai avea nevoie – zice blogger-ul – sau esti sigur unul pentru care pastilele au fost prea scumpe…

Astfel se poate ajunge la asocieri de genul acesta : Nu si-au luat medicamentele joyflint in Ajutati-l pe Vladut. Sau: Pastilele au fost prea scumpe pentru Gratian on 100 carti pentru una singura.

O afirmatie absurda, prin gratuitatea ei, a ajuns subtitlu cu adresa. Tonul face muzica. O arie a raului simt.

Frica si curiozitatea

ianuarie 9, 2012

Omul cu cat este mai fricos cu atat este mai curios.

Credeti ca se teme sa afle viitorul ? Dimpotriva, ar vrea sa afle cat mai multe preziceri, ca sa stie, sa se fereasca. Este acesta un merit ? Nu, este o curiozitate morbida. De ce ? Pentru ca fricosul este prea credul in rele.

O radiografie a excesului de frica am gasit in textul urmator : Este creatia lui Allistar Mac Lean* : Personajului Andy Stevens, ,,incepuse sa-i fie frica de a-i mai fi frica…”

,,Frică. Teroare. Panică. Fă lucrul de care îţi este frică şi cu siguranţă frica va dispare. O dată, de două ori, de o sută de ori. Andy Stevens îşi repetă aceste cuvinte şi încă o dată şi încă o dată ca pe o rugăciune. Acest lucru îl spusese odată un psihiatru şi de atunci îl citise de zeci de ori. Fă lucrul de care-ţi este frică şi, cu siguranţă, frica va dispare. I s-a spus că mintea are limite. Poate reţine o dată un singur gînd, un singur impuls de acţiune. Spune în sinea ta: sînt curajos, îmi domin frica, panica aceasta stupidă şi de neînţeles care nu-şi are obîrşia decît în mintea mea şi, pentru că mintea nu poate reţine o dată decît un singur gînd şi pentru căgîndirea şi simţirea sînt una, atunci vei fi curajos, te vei stăpîni şi frica se va risipi ca o umbră în întuneric. Aşa îşi spunea Andy Stevens şi umbrele creşteau şi se adînceau, creşteau şi se adînceau mai tare şi ghearele ascuţite ale fricii i se înfigeau mai ascuţit în stomacul său crispat şi chinuit. Stomacul lui. Era un ghemotoc de nervi crispaţi, ţipîndu-i sub plexul solar. Nimeni nu putea să-şi închipuie cum era, ce simţea, cu excepţia acelora a căror minte sfîşiată îi împinge spre prăbuşire, la distrugerea completă şi finală. Valurile de panică,greaţa şi ameţeala îl copleşeau, îl sufocau, îi tăiau respiraţia, îi întunecau mintea fără putere, pierdută…
…Lui Andy Stevens îi era frică pentru că îşi pierduse respectul de sine.”

Nota:

*Allistar  Mac Lean – ,, Tunurile din Navarone”

http://en.wikipedia.org/wiki/Alistair_MacLean

Aici, lasi os !

ianuarie 7, 2012

Treceam, in zori de zi, pe la cetate ,
Si ma simteam medieval supus,
La darea birului, catre Apus.

La mine judele, in sus, radea,
Cu mainile in sold, batjocorind,
Umila plecaciune a mea,
In gand, eu, aspru suduind,
Ca aveam şi eu, dreptatea mea…

Arcasii negrii, fruntile increteau,
Stateau gata la ordin şi asteptau,
Sa-mi traga o sageata in piept…
Puterea sa le dea un semn,
Iar eu, doar  un protest, de drept !

Dar nu am zis…

In plecaciune, cu-amar zambet,

Nemiscat…

Sa se deschida cerul, asteptam…
Sa vada Domnul, ce umil stateam,

Cu bratele deschise, tremurand…

Vazand adanca prosternare a mea,
Probabil, plecaciunea ii placea,
Tuna omul cel gros, spre mine-n jos:
,,-Vii maine sa platesti, vasal pletos !
Ca daca nu…

Aici, lasi os !”

 

Trecut-au brazii impodobiti

ianuarie 7, 2012

De tot ce-a aratat, impodobit,

Ca maine-i bradul de Craciun, lipsit.

Trist, bradutul meu cald,  il privesc…

Cat de frumos, stelutele-i  zambesc…

Padurea de-afara, ingheata sub nea.

Simt frig, o clipa. Ma gandesc

Cum iernile par  mai grele

Dupa ce fiecare bradut,

Este cules de stele…

O voce…

,,-Gata ? L-ai scos in ploaie ?”

Inima mi se inmoaie…

Gerul de Boboteaza

ianuarie 7, 2012

Dupa treisprezece zile, vine gerul hibernal / Pe Stilul vechi, meteo-universal *

http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/craciunul-rit-vechi-70704.html

NOTA :

*Pentru toate fenomenele meteo – asociate sarbatorilor rituale…

De Boboteaza, apele gandurilor ne inconjoara. Sa aveti un an bogat si voi, pastratorilor de traditii ! La multi ani, acelor  numiti…
,,Numele „Ioan” este de provenienta evreiasca: Yehohanan, „Yahve (Dumnezeu) a avut mila”, „Dumnezeu este milos”. Trei milioane de romani si romance poarta numele de Ion, Ioan, Ioana. Variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana etc.”

(http://www.nou-nascuti.ro/nume-de-copii/nume-de-sfinti/ioan.html)

http://coolnewz.info/2012/01/dileme-de-bunprost-gust/comment-page-1/#comment-34532

Si interesant si merita dezvoltat, interviul domnului prof. dr Iamandescu :

http://theworld-we-live-in.blogspot.com/2011/10/prof-dr-iamandescu-pe-muzica-baroca.html

Cum sa nu aiba dreptate, domnul profesor ? Cu multumiri.
Cand ascultam  preclasicii, clasicii, neoclasicismul muzical, introspectam, cream, ne recream.

Cand ne distram, deconectam,exuberam, ne recream.

La multi ani, de Boboteaza (leru-i ler si vine ger, pe stilul vechi… Ce sa facem, a s t e p t a m , in mister, vartejul…

Danseaza toata lumea

ianuarie 5, 2012

Daca dam un open – party si vine lume din toate partile, selectam si cateva – sa le zicem ,,orientale”, asa, de ,,antren”, sa fie de distractie completa. Nu-i asa ?

Dar selectam din cele netriviale, au inceput sa apara, ceea ce inseamna ca evolutia, ,,lucreaza”.

Sa vedem ce vom face cand vine si exotismul din extremul orient, peste europenii din noi… Via Bollywood. Babilonie… Se amesteca gusturile, ca intr-un long-drinks.

http://www.youtube.com/watch?v=6a0Zy8t6ABU

A cui este de vina ? Ca aproape toata lumea vesela apreciaza amestecul cu rafinamentul oriental ?

Dansul ! Toate spiritele feminine se simt primele admirate.

Unduitoare sau nu, miscarile sincere te elibereaza.

Ochiul de ghepard**

ianuarie 4, 2012

Este o regula prudenta : ,,Casca ochii ! Sa nu crezi nici ceea ce vezi” – valabila si in traficul rutier.

Daca un om se respecta, stie de consecintele unei greseli, care poate sa atraga alte greseli, un intreg lant de consecinte, mai ales pe drumurile aglomerate.

Dar nu conteaza cat de aglomerat este drumul, atunci se declanseaza, vitezomanii.

Acei ..oameni – gheparzi*”, in masinile lor accelerate cu care aplica legea celui mai iute, nu conteaza riscul care aduce clipa de satisfactie… Au asa, o nebunie,  de a se dovedi fata de ceilalti din coloana, ,,asii clipei”. Intr-o competitie pe care şi-au imaginat-o singuri.

Procedeaza bine cu ,,casca ochii”, au  reflexe, au super-masini, stiu sa le ,,calce” dar gresesc cu atentia intr-un ochi magic care a facut omul, om.

Ochiul interior al respectului fata de sine şi fata de altii, ochi prin care acest vitezomani uita sa se priveasca.

Sa ne ferim de acesti oameni cu gandul… rapitor. Ei nu au instinct de conservare. Din orgoliul bolnavicios care-i denatureaza,  pe orice drum lor li se inchipuie ca fac o iesire la vanatoare… Pana se vor vana singuri. Sa-i lasam sa se duca…

Dar daca raneste sau omoara pe cineva, a carui singura ,,vina” este ca a fost pe sosea… In fantezia lor, nu isi imagineaza astfel de consecinte posibile…

De aceea, pe langa ochiul interior al constiintei, la care unii nu se uita, pe langa atentia distributiva pe principiul ,,casca ochii”, mai trebuie un ,,ochi” vigilent,  ,,ochiul” de radar. ,,Ochiul de ghepard”. Sa-l prinda.

Nota:

*Ghepardul, al cărui nume în limba engleză, cheetah, este originar din sanscrită, Chitraka, denumire binomială, Acinonyx jubatus, este un membru atipic al familiei pisicilor sălbatice mari, Felidae. Ghepardul este a un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, și chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 km/h (sau 65 mph). Cel mai rapid record de viteză înregistrat de un ghepard a fost de 105 km/h (65.25 mph)[1], obținut pe distanțe scurte (de circa 460 m sau 500 de yarzi). Ghepardul este, de asemenea, posesorul unei accelerații explozive, fiind capabil de a atinge în trei secunde, pornind de pe loc, viteza de circa 110 km/h (sau ≈70 mph), fiind mai rapid decât majoritatea mașinilor de curse. La acest record contribuie și faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele neretractile. În prezent, cea mai mare populație de gheparzi se găsește în Namibia. (Wikipedia)

UPDATE

** In timp ce gropile sapa in piatra si vitezomanii trec, multi bagatori de seama sunt victime, dar tot nu cred ceea ce se vede incorect pe drum, ca ultima imagine posibila.

Update pentru  Politiamedia 🙂 alias polimedia 🙂

http://polimedia.us/fain/jurnal/ochiul-de-ghepard-joyflint/#discuss

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/video-vitezoman-de-cariera-206-kmh-si-nu-e-prima-isprava-75393.html

http://glsa.ro/arad/stiri-din-arad/31230-un-sibian-vitezoman-a-ramas-fara-permis-dupa-ce-a-fost-prins-ca-avea-155-kmh.html

http://www.editie.ro/mod.php?mod=stiri&idcat=3&idstire=105045&title=5-craioveni–loviti-ca-popicele-de-un-vitezoman

Va mai tineti de baliverne, oameni buni ?

Intrati… in realitate.

(Update de la joyflint)