Dragobete

Februarie 29, 2012

La noi,
Indragostitii,
Doi – doi – doi,
Se ciugulesc,
Se tavalesc,
Se-nveselesc,
Vine si Martie ,
Cu-un martisor-odor,
Un ghiocel firav,
Incet rasare,
Tot nou din nou,
Sub soare apare,
Un zambet cald ,
Un plug usor,
Un vis de pace
Si un spor…

Altruistul si neincrezatorul

Februarie 29, 2012

Nu este bine… sa dai sfaturi, doar sa informezi.

Parerea mea.
Fiecare trebuie sa-si ia liber deciziile lui. Daca ia in considerare informatiile, bine, daca nu , nu.

Aceasta este, din pacate, o treaba destul de rece, greu de suportat de catre un altruist…

Emotia altruistului se numeste: ,, Cum-sa-il-conving-ca-trecutul-meu-poate-fi-viitorul-lui” iar gandul neincrezatorului este : ,,Are-un-interes-cu-mine”.

Cei care asista la dialogul altruistului cu neincrezatorul isi spun ca ,,prostul-moare-de grija-altuia” ; dar nici de aceasta, nu trebuie sa ne pese.

Informarea este benevola. Bine cu de-a sila, nu se poate face.

Un dar adevarat

Februarie 26, 2012

Motto:
Mai mult sa fii decat sa pari (prov.).

Banul ordoneaza totul (de aici o faza cu treptele, cu castele… cu snobism).

Dar un Dar adevarat este modestia (care este inteleasa uneori gresit), o virtute a inteleptului care SIMTE cum, proverbial, ,,cerul nu zice despre sine ,,eu sunt inalt” (proverb din China).

Este vorba  despre o ,,micime”* a omului naiv care din ingamfare vecina cu prostia, pluteste deasupra realitatii**, pe toata planeta, nu numai pe langa noi.

* din cauza acestei autolimitari nu ajunge la masura multor lucruri adevarate, pierzand din trufie esenta valorii, cum poate fi o creatie practica, la baza.

** Luati aminte, domnilor, banii nu se fac usor (cantec de tapinar); trufasii care isi deformeaza scara adevaratelor valori nu s-au imprimat ca munca sta la baza a ceea ce poti sa fii in realitate, fara doar sa pari. Nu s-au autoeducat sau nu  au fost educati suficient.

Un alt proverb romanesc spune ca prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul. Figurativ, 🙂 un mare snob da un microb care pe altul il face rob, pana cand ajunge zob.

Gratian Lascu nr. 1

Februarie 22, 2012

http://www.facebook.com/l/dAQF0CAqvAQHIk-e5cjh3xTqGxW0hKg0RkeiDS814QZo2Ow/www.gratianlascu.com/2012/02/lansare-de-carte-amintiri-din-prezent/

Rar rupem tacerea despre viata noastra adevarata, cea fara margini cusute, fara tiv.  Copilul e subversiv, adolescentul meditativ, adultul mai captiv decat toti.

Cu atat mai mult si protectiv, intre momentele trairilor prezente si clipa destainuirilor se lasa un timp sa se scurga, pentru a se vindeca ranile si pansa sensibilitatile.

Caci toti suntem raniti din dragoste de viata, nu-i asa  ?

Insa rupand canoanele, poti sa incepi sa alergi precum  Forrest Gump* si sa nu te mai opresti.

Din dragoste de viata si pentru clarul lucrurilor inconjuratoare, adevaruri pe care altii nu au chiar curajul sa le scrie si sa le daruie, la timpul prezent.

Adevarurile lui Gratian Lascu, viata lui, din care incepe darnic si pentru prima oara sa imparta, in anul 2012, intr-o zi de Vineri, 24 Februarie, orele 17,  in sala Palladium a unui Hotel Continental.

Gratiile  sa-i guste din vin !

NOTA

*http://www.youtube.com/watch?v=R_M9WrTC_qM

Din primii zori si-o luat bilet

(clasa I – a toata,  o fost goala)

Dar fu caldura in doi pe la Ciumeghiu,

(de la barbie-n piept – la maini in poala)

Si-un  vis  ritmat, varatic privilegiu.

Frigul intra incet pe la calcai

Doar capul se -ncalzea, cu visul lui…

– ‘Neata ! Tichetu”, don’loor,

Clipiri repezi de-o taina…

Un cleste urcator,

Ducea salut spre chipul

Din ceata, zambitor…

– Poftiti ! De mi se pare

Cum trenul ii mai gol…

– Sa stiti…

(De-amu, no,  poate,

Doar azi  o fost  mai plin).

Sa stiti, deci, Timisoara,

Intarzie putin !

Privi o vreme-n  geam

Geamul dansa de umbre

Care inapoi fugeau

Constant de sacadate

Parca la somn, chemau.

Puse deci capu-n piept

Si incepu sa spere

Ca trenu-i mere drept

Si noaptea…

Noaptea-i un bun sfatuitor,

Prin intermediul zanelor.

Visa ca  va gasi o zana

Mai nebuna

Sa fuga, amandoi…

Cand trenul pune o frana…

La primavara

Februarie 14, 2012

Stau in nameti si percutez intrand
In dardait puternic cu lopata,
Nu e de-a inainta, o noua moda,
Prin substanta aceasta multa, incomoda,
Alba de rece si mereu mai grea.

Dar e ceva ce -acuma imi doresc,
Un mod de a arata, rupand din nea
Ca sperii eu, vicleana iarna,
De ma infig adanc, sapand in ea.

O biata taietura cu lopata.
Dar ma -ncalzesc
Se face sant de-acum
Si santul care-l las,  se face drum…

Lumina da o pacla ca un fum.
Din abur pot s-apara ghiocei ?
Gandesc,  rosu-n obraji,  la primavara.
Doar ma gandesc.

Ca poate o  sa apara…

 

Posta expeditorului de colet

Februarie 9, 2012

Am merita si noi (cum suntem clienti, putin pretentiosi)

si ei (cum sunt la pret, avantajosi)

sa faca odata si -odata,

coletaria expediata

la ei instrumentata,

formata si-ambalata.

De fata cu clientul, sigilata…

Sa nu mai fie, clientul credincios,

De fiecare data, caraghios :

Fa ambalajul,

pune coletul,

trage cu scotch-ul

si fa baletul…

Ingroasa cu pixul,

scrie coletul,

da CI-ul, confirma adresa, gandeste valoarea, da bani potriviti…

Repede toti pasii

iar de-i o eroare,

zambeste in spate,

sa nu simti dogoare,

de nerabdare,

de la toti urmasii,

grupati in asteptare…

Senin, astfel invartit,

clientul a ametit…

Si iese de la posta, siderat…

Uf, vai,  greu am expediat…

http://www.youtube.com/watch?v=WAYVfmSig0I&feature=fvst