Trenul rece-n noapte, plin de vise

Din primii zori si-o luat bilet

(clasa I – a toata,  o fost goala)

Dar fu caldura in doi pe la Ciumeghiu,

(de la barbie-n piept – la maini in poala)

Si-un  vis  ritmat, varatic privilegiu.

Frigul intra incet pe la calcai

Doar capul se -ncalzea, cu visul lui…

– ‘Neata ! Tichetu”, don’loor,

Clipiri repezi de-o taina…

Un cleste urcator,

Ducea salut spre chipul

Din ceata, zambitor…

– Poftiti ! De mi se pare

Cum trenul ii mai gol…

– Sa stiti…

(De-amu, no,  poate,

Doar azi  o fost  mai plin).

Sa stiti, deci, Timisoara,

Intarzie putin !

Privi o vreme-n  geam

Geamul dansa de umbre

Care inapoi fugeau

Constant de sacadate

Parca la somn, chemau.

Puse deci capu-n piept

Si incepu sa spere

Ca trenu-i mere drept

Si noaptea…

Noaptea-i un bun sfatuitor,

Prin intermediul zanelor.

Visa ca  va gasi o zana

Mai nebuna

Sa fuga, amandoi…

Cand trenul pune o frana…