Nu te supara, sinceritate

decembrie 20, 2011

Prietenul poate sa iti dea brusc

Ochelari de vreme critica,

Cu un sumbru adevar

Azvarlit in fata, ca o furtuna,

Venita din senin.

Este in interesul tau şi al lui,

Este interesul lui,

Pentru ca este şi interesul tau.

Dar numai intre patru ochi,

Ai lui, sinceri,

Ai tai, inca mirati.

Atat.

Nu te supara, mai frate,

Furtuna aceasta sincera,

Te spala de pacate.

O gluma buna spusa cand este cazul, iti schimba macazul si te scoate din suparare, daca nu de tot, macar asa ca o virgula, cafeluta la  gara.

Moral,  iti arata un sprijin si dupa buna intentie, se intampla mai multe zambete care cand este hazul, nasc o prietenie.

O prietenie adevarata ar naste un exemplu de putere pe care unii o numesc intr-adevar  solidaritate, un monolit care se rostogoleste pe panta timpului, stirbit putin cate putin pe la colturi dar ramanand intreg, rotund, pana la intepenire.

Un contrafort  in timp, care ar face cat un munte : ,, Prieteniile adevarate sunt vesnice „.

(Cicero : Autorul acestui dicton vorbea cu pietricele in gura si multe din vorbele lui au fost aurite, inca din Roma lui antica si pana in zilele noastre, ca niste invataminte mereu valabile).

Un  zambet, binenteles, pentru ,,fapte, nu vorbe” adica pentru prietenul care ,,la nevoie se cunoaste „. Acelasi Cicero, a spus si acest adevar.