Adevarul neaparat

Adevarul este sinceritatea,
Pe care n-o poti vedea impotriva ta.
De aceea, te feresti s-o dai cuiva
Care se poate folosi de ea,
Sa-ti faca un rau sau poate şi mai rau…
De exemplu, ce sa mai faci cu ea
Din clipa ce-ai dat-o iubitei
Si nu poti sa o iei inapoi
Cand in iubire, nu sunt sinceri, amandoi…
O dai cui merita şi acesta, poate s-o trimita orişicui,
Laudandu-se cu sinceritatea ta, de parca ar fi darul lui…
,,-Asculta-ma, se prea poate totusi ca sa fie bine
şi cu sinceritatea ta, sa ai de castigat !”
Imi spuse Ingerul -Adevarului -Neaparat…
A continuat :

,,-Si chiar daca nu e bine, tot raul e spre bine…
Hai lasa de la tine !  Sinceritatea !”
,,-Dar de ce o am de dat ?” L-am intrebat.
,,-Pentru ca esti  un om adevarat
Şi adevarul e,  neaparat.”

Nu te supara, sinceritate

Prietenul poate sa iti dea brusc

Ochelari de vreme critica,

Cu un sumbru adevar

Azvarlit in fata, ca o furtuna,

Venita din senin.

Este in interesul tau şi al lui,

Este interesul lui,

Pentru ca este şi interesul tau.

Dar numai intre patru ochi,

Ai lui, sinceri,

Ai tai, inca mirati.

Atat.

Nu te supara, mai frate,

Furtuna aceasta sincera,

Te spala de pacate.