Femeie de pe plaja,

Frumoasa esti, ca marea

De care uit o clipa,

Privindu-te umbland…

Valuri se sparg tacute

Pe tine surazand

Te am in gand cu soapta

Si intru in mare, arzand…

Corabie de foc,

Eu zbucium,

Tu adancuri,

Ce limpede si-aproape,

Imi zambesti ca esti,

Sirena mea de ganduri…

Nota:

Corabia de foc   din poezia lui

Radu Stanca (1920 – 1962)
Cea mai frumoasa inspiratie  http://lunapatrata.wordpress.com/2012/05/22/cea-mai-frumoasa/
Anunțuri

O gluma buna spusa cand este cazul, iti schimba macazul si te scoate din suparare, daca nu de tot, macar asa ca o virgula, cafeluta la  gara.

Moral,  iti arata un sprijin si dupa buna intentie, se intampla mai multe zambete care cand este hazul, nasc o prietenie.

O prietenie adevarata ar naste un exemplu de putere pe care unii o numesc intr-adevar  solidaritate, un monolit care se rostogoleste pe panta timpului, stirbit putin cate putin pe la colturi dar ramanand intreg, rotund, pana la intepenire.

Un contrafort  in timp, care ar face cat un munte : ,, Prieteniile adevarate sunt vesnice „.

(Cicero : Autorul acestui dicton vorbea cu pietricele in gura si multe din vorbele lui au fost aurite, inca din Roma lui antica si pana in zilele noastre, ca niste invataminte mereu valabile).

Un  zambet, binenteles, pentru ,,fapte, nu vorbe” adica pentru prietenul care ,,la nevoie se cunoaste „. Acelasi Cicero, a spus si acest adevar.